Eu am ales!

Am ales sa nu traiesc manata de frustrari! Am ales sa ma privesc in oglinda si sa spun «am gresit dar o iau de la capat ! nu am pierdut tot !».
Am ales sa visez in fiecare zi ca ceva fantastic are sa mi se intample ! Sa visez la prima mea colectie de pantofi si genti, la magazinul meu de cadouri pe care il voi deschide la parterul casei... si sa nu las descurajarile sa ma infranga. Si ce daca sunt multe! Sunt dorinte mele!
Am ales sa cred ca nu e «prea tarziu» pentru schimbari, ca nu «a trecut timpul» pentru anumite lucruri, ca nu trebuie sa spui «nu se poate» !
Am ales sa nu mai renunt atunci cand nu gasesc sustinere, atunci cand are sa mi se spuna «coboara cu picioarele pe pamant!» … Ma simt norocoasa ca eu am puterea sa sper… sa cred! Sunt norocoasa ca am descoperit un loc din lume in care trebuie doar sa crezi si sa lupti, in care nu ti se spune ca e mai usor sa renunti decat sa te «complici».
Am ales o noapte geroasa de sambata in care mi-am spus ca nu am nevoie de nimic mai mult decat pasaportul, o carte si toate sperantele! Atat am luat cu mine, iar daca ar trebui sa plec… tot atat as avea! Hainele, oamenii pe care ii iubim (obsesiv sau nu)… dispar. Ramai insa cu tot ce speri si cu cei care vor sa-ti fie prieteni. Atat gasesc acum langa mine!

creez... lumea

De vreo 2 zile… imi construiesc un univers: zilele mele incep la 3 pm si se incheie pe la 4am. Incep sa traiesc atunci cand totul se intuneca, atunci cand pe strada nu mai trece nimeni si aleg sa dorm cand oamenii devin agitati. Ieri seara am iesit din casa. Am mers, am alergat... Nu m-a obosit nimeni cu intrebari enervante, nu a trebuit sa zambesc nimanui...

I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone


Traiesc intr-o telenovela. Din (ne)fericire nu a mea: G se iubeste cu X dar si cu R. R a fost invitata la o petrecere (unde au fost atat G cat si X). Eu am stat in colt si i-am privit fascinata cum construiesc conversatii legate de friptura, bere, filme, salariu, religie.

I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone


Reinventez NORMAL-ul. Pentru ca trecusera mai mult de 48h de cand rostisem ultimul cuvant in romana am hotarat ca NORMAL este sa vobesc singura. Oricum nu ma intelege nimeni.

My shadow's the only one that walks beside me
My shallow heart's the only thing that's beating
Sometimes I wish someone out there will find me
'Til then I walk alone


Visez la o Praga imbracata in zapada, la cercei cumparati dintr-un bazar turcesc si la o cafea pe o straduta mica din Paris.

Primul test s-a dus

Dupa rugaciuni, cafele cu lapte, conversatii cu prietenii, plansete cu mama (ca e greu..., ca mi-e somn..., ca nu mai am viata sociala, etc) a venit si rezultatul. 93 de puncte. :) :) :)

Iuuuubesc scoala!!!!

Ups! Am uitat sa spun ca am mai si citit! N-a fost noroc!

zilele in care inveti sa speri

Pe Steluta am intalnit-o de numai cateva ori. Imi amintesc ca i-am spus ca ma simt sufocata, ca uneori ma simt aruncata in spatiul ala in care nu ma vede nimeni.

Steluta mi-a daruit cateva minute si mi-a spus sa cred in ce simt... Atat! Am ravazut-o mai apoi in poze: casatorita, zambind. Azi, statusul ei de pe YM spunea "salvarea mea depinde de 52000 euro". N-am vrut sa citesc. Cred ca mi-au trebuit cateva ore bune sa ma hotarasc sa deschid pagina.

Steluta este bolnava DAR nu lipsita de speranta. Steluta e un calator in lumea asta nu un prizonier...

am inchis lumea... departe, departe de mine...

Iubesc casele cu mansarda.
Imi iau laptopul, caietul in care schitez margele si lampi, iPodul si fug in pod. E o camera imensa in care nu intra niciodata nimeni. Nimeni in afara mea. Nu ma ascund! Inchid lumea- departe de mine- la capatul scarilor.

Simt cum clipele se strecoara pe langa mine fara sa-mi dea ragaz sa le dau vreo insemnatate. Aprind o tigara. Ma inec. Hmmm... Traiesc? Mai respir inca...

As vrea sa clipesc si sa dispara tot...
sau sa apara...

Cine-i Hannah Montana?

De bucurie ca am trecut un test cu 20 de intrebari (ma scuzati! nu stiu sigur daca am trecut sau nu... stiu doar ca am raspuns la toate intrebarile) si dupa ce am regasit bucatica lipsa din viata mea, de atata fericire am zis sa ma uit la ProTV sau la Antena (1, 2, 10...)... Nu-mi mai amintesc exact unde, dar importanta e minunatia vazuta.

Pe langa stirile in care oamenii fie se omoara intre ei, fie sunt lasati sa isi dea duhul prin spitale fiindca ba nu au bani, ba nu sunt educati sa mearga la doctor la primele semne ale unei boli, programele cu fete frumoase, tinere si cat mai dezbracate am gasit si...

"de agostini... Hannah Montana". Ce? Da! Fetitele din Romania isi pot cumpara colectia Hannah Montana (care... cine este?). Si, pe langa un jurnal pe care il pot tine in calculator(n-am inteles daca are sau nu lacatel), luna asta or sa primeasca si un tricou alb pe care o sa isi puna stelute si alte accesorii.

Acum ma intreb daca stie careva ce erau acelea albumele "Jurnalul Lumii"? Va amintiti cartea aceea A4, albastra in care lipeam animalute, plante- toate in functie de tara, continent. Cred ca eram prin clasa a 5a cand l-am cumparat. Il am si acum. Albumul asta mi-a dat mereu o... pofta nebuna de a pleca, de a vedea, de a descoperi.

O sa fiu rea daca spun ca ma gandesc serios sa deschid un cont pentru educatia copiilor? O sa-i trimit cat mai departe posibil de Romania!

... l-am pierdut...

Imi lipseste enorm! Enorm! As face orice numai sa-l regasesc!

Cand l-am vazut prima data am simtit ca inima mea bate asa cum n-a batut niciodata... Imi amintesc cum ma inchipuiam petrecand fiecare seara cu el, cum l-as fi cautat nerabdatoare in fiecare dimineata, cum l-as fi pastrat langa mine pana in ultima clipa... Si asta am si facut: l-am tinut alaturi mereu! Atat cat am putut eu.

Am plans pana nu am mai putut! L-am pierdut... cred ca l-am pierdut fiindca ieri nu mai era acasa. Nici azi nu l-am vazut... Imi doresc din tot sufletul sa il regasesc... Nu cred ca imi doresc ceva mai mult in clipele astea.

Si cel mai bizar e ca ma plangeam de cateva zile ca o presimtire sumbra imi da tarcoale. Sper din tot sufletul sa-l regasesc.